Radioactivitate mediu
Definitie
Radioactivitate actuala a mediului rezulta din radionuclizi naturali prezenți pe Pământ de la originea sa, și radionuclizi artificiali introduși de om de la mijlocul secolului XX, unii dintre acești radionuclizi cu origine dubla, naturala si antropica (tritiu, carbonul 14).
Descriere
Razele cosmice au două componente. Prima se datorează ionilor de energie mare proveniți din spațiul intergalactic. Cea de a doua vine de la soare: "vântul solar" constă în principal din protoni. Câmp magnetic al Pamantului formează magnetosfera care, împreuna cu atmosfera formează un scut protector, astfel încât doar 0,05% din radiația cosmică atinge nivelul mării. Intensitatea radiațiilor cosmice crește cu altitudine (se dublează la fiecare 1 500 m).
Radioactivitatea din sol (sau radiațiile terestre) sunt emise de mai multe elemente radioactive din scoarța terestră, cum ar fi uraniu și toriu. Aceasta variază în funcție de tipul de sol; ea este de la cinci la douăzeci de ori mai mare în masivele granitice decât pe terenurile sedimentare.
Radioactivitatea apei nu reflecta decât parțial natura geologica a terenurilor traversate. Totul depinde de natura chimică a apei și gradul de solubilitate a radionuclizilor. Apele minerale sunt mai radioactive decât apa de suprafață, iar unele apele subterane sunt bogate in radon dizolvat.
Radioactivitatea în aer se datorează în principal radonului 222 gazos, derivat din uraniu 238. Această componentă (cea mai importanta din expunerea naturală) este foarte variabila. Depinde de concentrația de uraniu 238 din sol, porozitatea solului, materialele de construcție și de ventilația habitatului care il concentrează prin împiedicarea difuziei radonului gazos. Acest gaz, precum și a produselor derivate din acestea, se fixează la nivelul tractului respirator.
Radioactivitatea corpului uman, de ordinul a 120 Bq / kg (8400 Bq pentru o persoană de 70 kg), se datorează ingestiei alimentelor ce conțin elemente radioactive . După ingerare, acești radionuclizi se fixează în țesuturi și oase. Astfel, corpul uman înregistrează in medie 4.500 Bq din potasiu 40 și 3700 Bq din carbon 14.
Printre cele 340 de tipuri de atomi care există în natură, 70 au nuclee radioactive instabile (radionuclizi). In ziua de azi au rămas doar cativa dintre acești radionuclizi "primordiali", cei cu durata de viața foarte scurta, în raport cu vârsta Pământului au dispărut. Acești radionuclizi naturali, care constituie cea mai mare parte a radioactivității din mediu, se găsesc în aer, sol, apă și organismele vii, inclusiv oameni. Aceștia sunt fie radionuclizi de viața lunga prezenți pe Pământ de la formarea sa (potasiu-40, uraniu 238, uraniu 235, toriu 232) sau radionuclizi creați permanent în straturile superioare ale atmosferei, sub influența radiației cosmice, calificați ca si radionuclizi cosmogenici (tritiu, carbon-14, kripton-85, beriliu-7 și sodiu 22). În timp ce cei mai mulți dintre acești radionuclizi se dezintegrează direct în elemente stabile, nu radioactive, trei dintre ei (U235, U238 și Th232) au mai mulți descendenți radioactivi, care constituie familii sau lanțuri de dezintegrare ce conțin fiecare între zece și cincisprezece radionuclizi diferiți.
Bibliografie
- Ilie Prisecaru, Centrale nuclearo-electrice, note de curs.
- Institutul de radiotectie si securitate nucleara francez, Online
.
- Andrei Budu, Ciclul combustibil nuclear, note de curs.