Management de risc
Definitie
Managementul riscurilor potentiale consta in elaborarea si fundamentarea unei strategii plurivalente si coerente de prevenire, limitare si/sau combatere a efectelor avariilor majore sau accidentelor tehnice cu consecinte foarte grave, precum si a riscurilor reziduale identificate la finele perioadei precedente de rezidare a sistemului tehnic / tehnologic.
Descriere
Realizarea unor analize de risc relevante presupune cunoasterea si aplicarea unor tehnici, proceduri si metode de investigare si analiza a riscurilor, de evaluare calitativa si, pe cat posibil, si cantitativa, a efectelor pe care le produc. Nu in ultimul rand, este necesara o priorizare pe criterii specifice, care sa permita in final luarea unor masuri de prevenire, reducere si neutralizare eficienta a efectelor nedorite.
Evaluarea riscului reprezinta procesul global de identificare a riscului, analiza riscului si estimarea lui. Aceasta implica de asemenea compararea nivelurilor de risc estimate cu valorile asociate riscului, definite atunci cand a fost stabilit contextul, pentru a determina semnificatia nivelului si tipului de risc. Evaluarea riscului utilizeaza intelegerea riscului obtinuta in timpul analizei pentru a lua decizii cu privire la actiunile viitoare. In procesul de luare a deciziilor se includ considerente etice, legale, financiare si altele, inclusiv perceperea riscului.
Pentru etapa de identificare a riscului, organizatia trebuie sa identifice sursele de risc, zonele de impact, evenimentele, precum si cauzele riscurilor si potentialele consecinte ale acestora.
Analiza riscului implica dezvoltarea unei intelegeri a riscului. Analiza riscului furnizeaza date de intrare pentru estimarea riscului, pentru luarea deciziilor privind necesitatea tratarii sau nu a riscurilor si pentru cele mai potrivite strategii si metode de tratare a riscului. Analiza riscurilor furnizeaza de asemenea, date de intrare pentru luarea deciziilor atunci cand trebuie facute alegeri iar optiunile implica tipuri si niveluri diferite de risc.
Problema monitorizarii, diagnozei, securitatii tehnice a sistemelor tehnice si tehnologice a fost abordata prin diferite metode si proceduri, care urmaresc:
- identificarea cauzelor defectarilor in functionarea proceselor tehnologice, depistarea acestora, analiza cedarilor si prevenirea lor;
- identificarea modelelor si metodelor de calcul si prognoza a fiabilitatii sistemelor pe baza studiului structurilor, a incercarilor si masurilor preventive in functionare;
- evaluarea calitativa si pe cat posibil a comportarii sistemelor in timp, functie de factorii de solicitare interna si externa;
- stabilirea metodelor privind analiza sistematica a disfunctionalitatilor, evaluarea si limitarea riscurilor.
In practica, cele mai utilizate metode de analiza sunt:
- "What if.." care se bazeaza pe stimularea unui numar mare de intrebari adresate spontan in grupul de studiu asupra cazului analizat. Este o metoda nestructurala, limitatata in timp, bazata pe experienta persoanelor care formuleaza intrebarile;
- "Checklist" sau jurnalul evenimentelor din exploatare reprezinta sumarul documentelor incheiate dupa producerea fiecarui eveniment aparut in exploatarea sistemelor tehnice/tehnologice, dar si a altor sisteme similare a caror analiza si evaluare a riscurilor si consecintelor a fost realizata anterior. Metoda este mai eficienta atunci cand cazuistica este bogata si este dublata de banci de date;
- Hazard and Operability Study (HAZOP-Studiu de hazard si operare) este o investigare sistematica si structurata a neconformitatilor si evenimentelor care pot aparea la punerea in opera a sistemului de conceptie, executie, montaj, exploatare pe baza unui model de studiu. Este o metoda flexibila, aplicabila si situatiilor atipice care stimuleaza analiza si garanteaza conceptia adecvata a sistemului studiat. Succesul metodei este conditionat de pregatirea si experienta analistilor si de timpul afectat analizei;
- Fault Mode and Effect Analysis (FMEA-Analiza modurilor de defectare si a efectelor acestora) presupune identificarea si analiza defectarilor (cedarilor) probabile a componentelor sistemului. Succesul metodei este conditionat de organizarea metodelor de analiza si de numarul componentelor sistemului. Metoda are un caracter general, fiind aplicabila sistemelor atipice si necesita o modelare a defectarilor preconizate si este conditionata de pregatirea si experienta analistilor;
- MOSAR este o metoda sistematizata de analiza riscurilor si are un carecter de generalitate. Este integrate intr-o metodologie mai ampla-MADS, care analizeaza disfunctiile sistemelor. Metoda MADS-MOSAR este complexa si face obiectul unor dezvoltari ample si specific fiecarui sistem, urmarind definirea si materializarea sursei de pericol, a fluxului de pericol, a potentialei tinte si a mediului inconjurator;
- Faults Free Analysis (FFA-Analiza prin arborele defectarilor) bazata pe un model logic (arborele defectarilor) al sistemului investigat. Metoda evidentiaza legaturile (inlantuirea) disfunctiilor avand ca punct final accidental tehnic.
Fazele analizelor de risc:
- Stabilirea sistemului tehnic/tehnologic supus analizei de risc
- Identificarea riscurilor potentiale si a surselor potentiale de risc
- Factori de risc intrinseci sistemului
- Factori de risc adiacenti sistemului
- Factori de risc externi si/sau conjuncturali
- Factorul uman de risc
- Evaluarea cantitativa si calitativa de producere a riscurilor
- Cuantificarea consecintelor riscurilor manifestate
- Ierarhizarea riscurilor
- Fundamentarea criteriilor de evaluare
- Aprecierea si ierarhizarea consecintelor
- Stabilirea limitelor si nivelelor de acceptabilitate
- Actiuni preventive de limitare si combatere a efectelor riscurilor
- Metode, mijloace si proceduri de prevenire a avariilor majore
- Metode, mijloace si proceduri de neutralizare a efectelor riscurilor
- Managementul riscurilor potentiale
- Monitorizarea si controlul riscurilor reziduale
- Stabilirea masurilor, planurilor si strategiilor de avertizare a factorilor afectati
- Documentatia rezultata in urma analizei de risc
Scopul estimarii riscului este sa contribuie, pe baza analizei de risc, la luarea deciziilor privind riscurile care necesita tratarea si prioritizarea implementarii tratarii. Estimarea riscului implica compararea nivelului de risc determinat in cursul procesului de analiza cu criteriile de risc stabilite in momentul luarii in considerare a riscului.
Bibliografie
- SR ISO 31000 Managementul riscului. Principii si linii directoare-ASRO Standard roman, 2010.
- I.Olteanu „Proceduri si metode specifice de investigare, identificare, analiza si evaluare a riscurilor tehnice/tehnologice din sistemele tehnice/tehnologice”, TechnoMarket, nr.1(36), 2013.
Notiuni conexe
Suport decizional
Interventie in caz de urgenta
Raspuns in caz de urgenta
Categorie
Management situatii de urgenta